Saturday, March 23, 2013

Nuante de alb si negru


Tipologiile umane se reinventeaza constant, insa bazele de pornire raman aceleasi de  mii de ani, sub diverse sintagme, canoane si tratate psihologice. Oricate carti s-ar scrie nu ar putea reda vreodata „factorul surpriza” al naturii umane, care apare „cometic” si reapare la intervale de timp aproape programate, cat sa mentina resortul interior intins.


Din umilul meu colt de lume, exista trei categorii de oameni:
cei pentru care totul este guvernat de principiul lui „alb si negru” , oamenii „nuantelor”, si acei „daltonisti metafizici”.


Paradigma lui „alb si negru”
Oamenii, evenimentele, sentimentele, nevoile, interesele, toate sunt asezate matematic in sertare clar definite, fixe, fara exceptie. O reala existenta "fantomatica". Cateva cuvinte cheie aici ar fi: frica, neincredere, tact, neimplinire, orgoliu, insensibilitate, egoism etc. Imi place sa numesc acest om „umbra”.


Paradigma „nuantelor”
Lumea, orizonturile, aspiratiile, actiunile, starile, vibratiile, toate aluneca frenetic, ludic, intr-un dans al perceptiilor, uneori fantasmatice, uneori controlate. Cuvinte vedeta aici: instabilitate, proiectie, sensibilitate, euforie, incapatanare, altruism, naivitate etc. 
Un nume al acestui om al cautarii neconteninte ar fi „sculptorul”.


Paradigma „daltonismului metafizic”
O viata a mastilor, in care limitele de perceptie si simtire duc la nevoia inversunata de a juca rol dupa rol, de a imita aproape de perfectiune anumite modele care „pot”.  Este vorba despre cei care nu disting anumite „palete cromatice” si isi poarta viata in incercarea disperata de a se ascunde. Cuvinte cheie: sentimentul de insuficienta, complex, ambitie, dualitate, ura, competitie, interes  etc. 
Un astfel de om si-a castigat dreptul de a se numi „regizorul”. 


Acest tablou al nuantelor de alb si negru ne arata fuga de autenticitate, fuga de sine si goana dupa false idealuri. Nu ne oprim din a ne inunda timpul cu lucruri care nu ne reprezinta. Nu mai avem rabdare cu sufletele noastre, care au devenit niste spectatori la o simfonie plagiata. Traim prea senzorial si uitam cine suntem. Am mai spus-o si intaresc ideea, ne-am creat o lume in care avem orgolii pe post de suflete. Ne purtam viata ca si cu cum nu se termina. Uitam ca aici nu exista optiuni sau second chances, pentru ca timpul nu are rabdare cu nimeni.


Analyze this! :)
Does this "sound" right?

Friday, February 1, 2013

"Cruel" perceptions


Ea inca ma iubeste, aproape cat te iubesc eu pe tine, cam cat il iubesti tu pe el”... spunea trupa Taxi cu ani in urma. Oare cati dintre voi rezoneaza cu acest context, macar la nivel de idee, intentie sau fantasma?
Eeny, meeny, miny... moe! TAG, you’re it! 
Existenta umana se demonstreaza continuu a fi un carusel de perceptii augmentate si defulari „misterioase”. Mintea e capabila de mai multe scenarii decat poate duce, si asa ajungem in situatii de tip STOP JOC! - in care privim vietile noastre precum un regizor pensionat care se infioara de mediocritatea creatiei sale, un film mai mult decat previzibil de imprevizibil.
Pei nu? Sa nu ne plictisim, zic?! Facem sa fie bine! 
Daca am face un compediu din toate filmele si cartile din lume care sunt inspirate din viata reala, nu am reusi sa redam nici pe sfert multitudinea de fete, ganduri si intamplari reale ale unei singure fiinte umane preocupate de eterna experimentare. Cum spuneam si in posturile anterioare, viata pune filmul la zid. Too many hidden agendas and crushed desires to keep track. 
But who’s counting?:))
Eyes shut, mind open. The road to self discovery or self destruction?
E ca mersul pe sfoara fara coaching, sau cu self imposed blindfolds. Ups and DOWNS – side ways.

Sa facem o evidenta scurta a cuvintelor-cheie: ei, ele, noi, voi  -  sus, jos, langa, sub  -  fluturi, priviri, proiectii  -  intangibilitate, ambitie, ecou  -   tradare, iluzie, deceptie  -  frica, limita, aer, oglinda  margine, rol, joc  interes, vibratie, transparenta   -  insomnie, dans, perceptie  -  different, simple, complex  - lie, tangled, free  - viu, mort, inbetween  -  rewind, repeat, stop.


The highway awaits! 


No speed limit, JUST a question of ethics and stayin’ true to yourself.




Thursday, December 27, 2012

Oglinda, oglinjoara sau dialogul surzilor

Nu contenesc sa observ in jur eterna goana pentru afirmare, prin varii forme si fonduri. Mai frumos, mai rasarit, mai elegant, mai colorat, mai galagios, mai agresiv, mai opulent, mai...mai...mai. Multi vorbesc, putini aud dincolo de vocile interioare care calculeaza ce replica vor arunca pentru a fi mai "presus". Iata cum ne ratacim intr-un dialog al surzilor si nimeni nu pierde mai mult decat noi, pentru ca uitam un MIC amanunt, sa si luam ceva dintr-o interactiune, sa mai invatam ceva bun sau ceva rau, ceva cu talc. Suntem din ce in ce mai programati sa ne dam shmekeri cu trei de shm, sa ne hranim publicul cu replici potente, in spatele carora de multe ori se ascund multe impotente, sa ne desenam calitati inchipuite. Am devenit din oameni, umbre.

Calcam unii peste altii ca oile speriate ca raman in urma, nu stim cum sa mai facem sa fim observati...palarii uschite, accent pretentios, branduri "priceless" tatuate in frunte, monoloage de self empowerment, vulgaritate apasata, coafuri imposibil de ratat, tinute cat mai transparente sau boemish, asocieri cu personaje controversate... and the list goes on.
Suntem ca hienele, unele se vad cu ochiul liber, altele sunt bine camuflate cu maniere si "porturi diplomate". Oare simplitatea si modestia au existat vreodata? Sau sunt doar imperative categorice ce servesc drept reper in to do list, sau mai bine spus to fake list.

Am ajuns la concluzia ca avem orgolii pe post de suflete, care ne imping inainte si inapoi. Ca, dincolo de nevoile imediate, suntem guvernati de orgolii, nu de pasiuni, idealuri, sentimente, bagaj cultural. Cum e asta? Bad ego versus good ego:)). Which one is going to hell?
--Oglinda, oglinjoara, cine e cea mai cea din tara? O: Dar tu cine esti defapt?
--Cum, nu stii cine sunt? Sunt Eu! O: Care Eu? L-ai ucis.

Thursday, November 15, 2012

Red lights




Dragele mele, femei de cariera, junkerite, hipsterite, artiste neintelese, intelectuale wannabies, femei autentice, naive, expansive, fragile and so on,
In ultima vreme am decis sa desenez “lecturi usoare”, sa ma departez putin de intelesuri ascunse si revelatii personale sau general valabile. Am descoperit ca sunt multe subiecte aici. Ca, “in multime” exista o doza de profunzime, care cel mult pisca, nu doare, nu asurzeste, nu te bantuie.

Sa pasim asadar intr-o zona lejera, care tine de orgolii, chimie si proiectii.
What makes you vibrate when it comes to the opposite sex?

Am schitat mai jos o lista de RED LIGHTS care exista in noi de cand lumea (active, inactive sau in curs de activare), insa de multe ori refuzam sa ne-o asumam, si cand o constientizam am vrea sa ne oprim, insa constatam ca nu este chiar atat de simplu. Reality kinda bites. Eh well, it’s better than lying to yourself.
  •     He’s a damn “hard” catch
  •     He’s popular
  •     He’s got brains
  •     He rides a motorcycle
  •     He has tattoos/pierces
  •      He acts like he can read your thoughts
  •      He’s very articulate
  •      He reads
  •      He has a genuine way of speaking
  •      He likes to hear himself talk (he loves to interrupt you)
  •      He’s full of himself
  •      He can be a status quo icon for you
  •      He likes to debate/argue
  •      He’s got his own style
  •      He can look you in the eye without blinking
  •      He has an electrifying effect on your body
  •      He knows how to be firm
  •     He’s into showing you what he knows
  •      He has the ability to observe details
      
      Moving on:).

De curand am fost provocata sa ies din cusca de confort cand e vorba de sexul opus, si anume sa nu mai stau cosy in postura de a fi aleasa, si sa be the one that chooses. Isn’t that cute? Challenge accepted! Zis si facut.
Guess what happened? :) I went for someone completely wrong for me, and for the completely “wrong” reasons. Experienta a fost delicioasa overall, DAR… exista un dar, nu poti sa te joci de-a alta persoana prea mult timp… ‘cause you end up taking the fun out of it. Ajungi sa vezi omul din fata ta exact asa cum este si sa te vezi pe tine, de undeva de sus, cum privesti prin el si cum decodezi fiecare mister in doar 5 minute... pentru ca SURPRIZA acestea nu prea exista: what you see is what you get. No secret agendas, no thrilling personality, just a man that plays his cards by using every cliche in the book, and he's doing a great job at it. Cine castiga si pierde aici? You figure it out:).

The thing is that stepping out of your cave once in a while is a decent reality check method, you find out more about yourself and maybe you end up knowing when to stop at the red light or, at least, how to avoid being absolutely hypnotized by it
Mai mult, este o lectie importanta pentru orgoliul tau, efectiv realizezi care este pretul alegerii si ca provocarea de fapt este sa ti-o asumi.

Morala: come as you are and be the game, don't play the game.

Sunday, September 30, 2012

Zmeul


Eu ti-am alergat prin vene...
Ti-am suflat cu dor pe gene..
Eu ti-am upgradat sarutul...
Ti-am iubit necunoscutul...

Am fost zmeul tau mereu

Sa ma tii in vant nu-i greu...
N-ai stiut sa tragi d sfori...
Am cazut de mii de ori...am cazut de mii de ori...
...Trebuie sa zbor...

 
Sa fac dragoste cu ploaia...

Sa fac dragoste cu vantul...
Sa fac dragoste cu cerul...
Sa ma-ntind pe tot pamantul...

Stelele sunt zurii noptii..

Numai amintirea zilei...
Norii sunt cearceaf pe soare...
Ei ma vor uita de tine...
Vor uita de tine...vor uita de tine...
...Cand linistea va curge!!


Stelele-s pistruii noptii,

Luna-i amintirea zilei,
Norii sunt cearceaf pe soare,
Ei ma vor uita de tine,
Ma vor uita de tine,
Ma vor uita de tine,
Linistea va curge-n mine...

Saturday, September 29, 2012

Nu mai striga! Nu vezi ca nu aude?!...

Exista momente cand orice sens ai avut vreodata dispare. Cand cauti cu inversunare in tine un motiv pentru a merge inainte… si… cautarea te ingenuncheaza, mai rau si mai adanc si mai sfasietor.. pentru ca nu este nimic acolo

Am fost crescuti si indoctrinati sa credem ca dincolo de noi exista o forta care ne vrea binele si care uneori ne face bine fara ca noi sa ne dam seama chiar. Cred si eu… cred in Tine si… Stii ce cred?!… ca Tu esti Speranta… ca eu, omul, sunt prea slab si prea plapand pentru a imi incredinta mie insumi propria mea soarta.

Dar atunci cand simti cum ti se ia totul incet, si vezi intreg procesul, si IL strigi.. si NU este, si tot iti smulge sufletul din piept… nu iti ramane decat sa Il intrebi DE CE… sa urlii tacut in tine...

De ce oamenii buni sunt cei care sufera cel mai mult?
Pentru ca asa se purifica? Pentru ca asa patimesc pentru altii, pentru ca cei buni trebuie sacrificati?! Unde e ratiunea aici?!… Nu este! Refuz sa o mai vad, pentru ca nicio explicatie biblica nu va face lumina acolo unde este cel mai intuneric.
Odata cu acest maraton al incercarilor, pe altarul "martirilor", NU vei fi mai puternic, nu vei fi mai calit, vei fi doar mai pustiu si mai amortit! 

Iar daca trebuie sa fim sfasiati pe viu ca sa ni se testeze credinta, atunci dincolo de noi exista doar un cult al cruzimii, nu al iubirii absolute, un Monstru, nu un Inger. Nu poate fi acesta adevarul...

De ce oamenii se nasc buni pentru a deveni rai?

De ce in lupta suntem la mila altora, care ne tin viata in mana fara sa le pese de ea?

De ce suntem prea ingusti la minte pentru a gasi formulele de care avem nevoie pentru a supravietui si a creste?

De ce exista durere pe care nimeni si nimic nu o poate stinge oricat ar incerca?

De ce iadul ii urmareste si pe cei vii, cei curati, cei luminosi?

De ce neputinta doare mai rau decat orice boala?

De ce suntem atat de slabi incat o simpla atingere ne frange in zeci de bucati?

De ce putem atinge vietile altora, dandu-le sens si lumina, in timp ce pentru noi si pentru cei de care depinde intreg universul nostru nu putem clinti niciun fir de nisip?

De ce suntem atat de falsi?

De ce fugim de raspundere?

De ce traim pentru a astepta minuni din cer, care intarzie sa apara?

De ce iubim pentru a pierde?

De ce sa astept?
De ce sa imi pese?
De ce sa mai cred?
De ce sa... 
...si ma opresc din scris... se aude un sunet nedefinit.. era telefonul... Raspund, si o voce calda si luminoasa ma topeste si ma lasa fara cuvinte, stergandu-mi incruntarea si revolta numaidecat. 
Sa fie acest glas ratiunea pe care o caut?

Stiu sigur ca este aerul meu si stanca de care ma agat, si mai stiu un lucru, ca acest glas este si va ramane mereu cu mine. Nu trebuie sa strig ca sa ma auda. Nu trebuie sa imi gaseasca solutii pentru problemele mici de zi cu zi, trebuie doar sa ii simt caldura palmelor si devin din om limitat, supraom.